SR ISO 10849:2023

Acest document specifică o metodă pentru determinarea oxizilor de azot (NOx) în efluenții gazoși ai surselor staționare și descrie structura fundamentală și cele mai importante caracteristici de performanță ale sistemelor automate de măsurare. Metoda permite monitorizarea continuă a emisiilor de NOx cu sisteme de măsurare instalate permanent. Acest document descrie sisteme extractive şi in situ (ne-extractive) în conexiune cu o gamă de analizoare care funcționează folosind, de exemplu, următoarele principii: — chemiluminiscență (CL); — absorbție în infraroșu (NDIR); — spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier (FTIR); — absorbție în ultraviolet (NDUV); — spectroscopie de absorbție optică diferențială (DOAS). Pot fi utilizate și alte metode instrumentale echivalente, cum ar fi tehnicile spectroscopice cu laser, cu condiția să îndeplinească cerințele minime de performanță specificate în acest document. Sistemul de măsurare poate fi validat cu materiale de referință, în conformitate cu prezentul document sau cu metode comparabile. Această a doua ediție anulează și înlocuiește prima ediție, SR ISO 10849:2006, care a fost revizuită tehnic. Principalele modificări sunt următoarele: — structura și componentele au fost actualizate pentru a fi similare cu ultimele ediții ale de exemplu ISO 12039 (măsurarea CO, CO2 și O2), ISO 17179 (măsurarea NH3), ISO 13199 (măsurarea COV total), ISO 25140 (măsurarea CH4), ISO 21258 (măsurarea N2O); — articolul 3 a fost actualizat (prin adăugarea, eliminarea sau modificarea termenilor și definițiilor); — a fost adăugată o nouă tehnică analitică (spectroscopie în infraroșu cu transformată Fourier) pentru măsurarea NO și NO2 sau NOx; — caracteristicile și criteriile de performanță, precum și procedurile QA/QC au fost modificate pentru a se armoniza cu cele mai recente standarde ISO; — au fost adăugate exemple de rezultate ale încercărilor de performanță și rezultate ale calculului incertitudinii pentru măsurarea NO și NO2 sau NOx.