SR EN 13725:2022

Prezentul document specifică o metodă pentru determinarea obiectivă a concentrației de miros a unei probe gazoase, prin utilizarea olfactometriei dinamice cu evaluatori umani. Documentul specifică, de asemenea, o metodă de determinare a ratei de emisie a substanțelor mirositoare provenite de la surse fixe, în special surse punctiforme (emisii transportate sau dirijate) și surse de suprafață active (de exemplu, biofiltre). Principala aplicare a prezentului document este pentru furnizarea unei baze comune pentru evaluarea emisiilor de miros. Domeniul de aplicare al prezentului document include: 1) măsurarea concentrației masice a substanțelor mirositoare pure, la pragul de detecție, în g/m3; 2) determinarea valorii SROM (masă de referință secundară a mirosurilor) pentru gazul mirositor de referință secundară, în moli; 3) măsurarea concentrației de miros a amestecurilor de substanțe mirositoare în ouE/m3 ; 4) măsurarea ratei de emisie a substanțelor mirositoare din surse punctiforme și surse de suprafață active, inclusiv prediluția în timpul prelevării; 5) prelevarea substanțelor gazoase active olfactiv din emisii cu umiditate și temperaturi ridicate (până la 200 0C); 6) determinarea eficacității tehnicilor de atenuare utilizate pentru a reduce emisiile de miros. Determinarea emisiilor de substanțe mirositoare necesită măsurarea vitezei gazului pentru a se determina debitul volumic. Domeniul de aplicare al prezentului document nu include: i. măsurarea mirosurilor potențial emise de particule de substanțe solide active olfactiv sau picături de fluide active olfactiv, în suspensie în emisii; ii. strategia de măsurare aplicabilă în cazul emisiilor cu rate variabile; iii. metodele subiective de măsurare senzorială a relației dintre stimulentul olfactiv și răspunsul evaluatorului peste pragul de detecție (intensitate percepută); iv. metodele subiective de măsurare senzorială a efectului hedonic (plăcut sau neplăcut) sau evaluarea directă a potențialului deranjant al mirosului; v. măsurarea directă a expunerii la mirosul din aerul ambiant. În acest scop există metode de investigare în teren, care fac obiectul EN 16841-1; vi. olfactometria directă, inclusiv olfactometria în teren; vii. olfactometria statică; viii. măsurarea pragului de identificare (recunoaștere) a mirosului; ix. determinarea ratei de emisie a mirosului din surse volumice, cum ar fi emisiile fugitive din clădiri; x. determinarea ratei de emisie a mirosului din surse de suprafață pasive.